love is the key, love is the answer that rules the world

Promite-mi o cafea fără zahăr, filtrată prin lumina albastră a dimineţii, promite-mi că va avea gust de petale de maci, promite-mi în şoaptă, o să închid ochii şi o să te cred. Pe cuvânt. Şi pentru că eu ştiu să-mi doresc, ştiu să ard, ştiu să fiu dulce ca petalele roşii - o să visez atât de mult la asta până se va întâmpla!

O să vin desculţă, într-o rochie neagră puţin şifonată, cu părul aiurea, o să-ţi ies în cale cu un buchet mare de maci şi tu vei şti că nu mai ai scăpare. Îmi voi culege dorinţa din zaţul cafelei, o s-o strecor până va fi realitate. Sunt singura fată care visează la maci în decembrie. Şi doar pentru tine îmi uit pantofii acasă. Promite-mi cafeaua aceea din zori… şi învaţă-mă să te cred. Pe cuvânt.

dialogul dintre mine si eu

adesea sunt debusolata,mi se pare ca traiesc cu o multitudine de masti peste sufletul meu, astfel incat, atnci cand il caut, nu-l mai gasesc.sau, mai grav, nu reusesc sa imi dau seama daca este sufletul sau doar o masca.
cred ca cea mai usoara forma de "supravietuire" este din-scop-in-scop.dar asta ar insemna din nou, abureala mea de catre mine insami.
vorbe mici si pasi mici, nu mai vreau.