open your heart and push the limits

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

in acel unic moment au fost doar doar ei, singuri, in tot universul

i carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
i go you go,my dear;and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
i fear
no fate(for you are my fate,my sweet)i want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart(i carry it in my heart)

One Art

The art of losing isn’t hard to master;
so many things seem filled with the intent
to be lost that their loss is no disaster.

Lose something every day. Accept the fluster
of lost door keys, the hour badly spent.
The art of losing isn’t hard to master.

Then practice losing farther, losing faster:
places, and names, and where it was you meant
to travel. None of these will bring disaster.

I lost my mother’s watch. And look! my last, or
next-to-last, of three loved houses went.
The art of losing isn’t hard to master.

I lost two cities, lovely ones. And, vaster,
some realms I owned, two rivers, a continent.
I miss them, but it wasn’t a disaster.

—Even losing you (the joking voice, a gesture
I love) I shan’t have lied. It’s evident
the art of losing’s not too hard to master
though it may look like (Write it!) like disaster.

love is the key, love is the answer that rules the world

Promite-mi o cafea fără zahăr, filtrată prin lumina albastră a dimineţii, promite-mi că va avea gust de petale de maci, promite-mi în şoaptă, o să închid ochii şi o să te cred. Pe cuvânt. Şi pentru că eu ştiu să-mi doresc, ştiu să ard, ştiu să fiu dulce ca petalele roşii - o să visez atât de mult la asta până se va întâmpla!

O să vin desculţă, într-o rochie neagră puţin şifonată, cu părul aiurea, o să-ţi ies în cale cu un buchet mare de maci şi tu vei şti că nu mai ai scăpare. Îmi voi culege dorinţa din zaţul cafelei, o s-o strecor până va fi realitate. Sunt singura fată care visează la maci în decembrie. Şi doar pentru tine îmi uit pantofii acasă. Promite-mi cafeaua aceea din zori… şi învaţă-mă să te cred. Pe cuvânt.

dialogul dintre mine si eu

adesea sunt debusolata,mi se pare ca traiesc cu o multitudine de masti peste sufletul meu, astfel incat, atnci cand il caut, nu-l mai gasesc.sau, mai grav, nu reusesc sa imi dau seama daca este sufletul sau doar o masca.
cred ca cea mai usoara forma de "supravietuire" este din-scop-in-scop.dar asta ar insemna din nou, abureala mea de catre mine insami.
vorbe mici si pasi mici, nu mai vreau.

stare de gratie

sufletul meu tanjea;de dor de tudor gheorghe;si de lumina din el, de daruirea lui, de iubirea din el.
si ma bucur ca in sfarsit, dincolo de "it must be done" am reusit sa implinesc un "I WANT to do it".
mintea e o hoata; percep din ce in ce mai mult diferentele dintre ce vrea EA si ce vrea EU-l meu;nu o sa o las sa ma fure.
inca il iubesc, asa zice sufletul meu, desi mintea mea zice ca nu-i bine
:)sper ca evoluez si-mi voi urma sufletul
ca sa nu uit, imi propun acum un "must do for my soul", pentru viata asta;
acea fundatie pentru femeile care trec prin ce am patit si eu si care au nevoie de ajutor, cu copii cu tot.
so help me God

teorema

nothing is realy over until the moment you stop trying


*corolar:cand esti intr-o groapa, opreste-te din sapat

who dares to love forever?

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Auguries of Innocence

To see a world in a grain of sand,
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.

niciodata

sa nu uitam de cei mai tristi ca noi...
habar nu am cum devin:
-fie mai profunda, in sensul ca sesizez umanul din jurul meu mai sensibil si mai repede ca altadata
-fie mai sensibilizabila cand vad pe cineva chiar amarat.
reactionez in doua sensuri;intai imi vine sa plang de mila amaratului/amaraciunii persoanei;apoi, simt nevoia sa-i multumesc Dumnezeului(din mine, din noi, de langa noi, de peste noi, din tot)pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce nu sunt, pentru ceea ce am, pentru ceea ce nu am.
si ma consider extraordinar de norocoasa.
pentru ca simt ca sunt pe un drum.bun.iau hotarari,despre si pentru mine.
si ma tin de ele, ma schimb, cu sau fara efort.
ma...imbunatatesc,eu pe mine.

ciocolata cu dragoste

invat sa-l ascult pe celalalt

Fara
sa-mi astept randul ca sa vorbesc si eu…
doar ascult.

il privesc in ochi,
ii arat ca-l inteleg
si ca imi pasa cu adevarat.

Pur si simplu ascult.

il accept asa cum este

Pentru ceea
ce este
si nu pentru ceea ce as vrea eu sa devina.

Nimeni nu s-a nascut
ca sa implineasca asteptarile mele,
ci ca sa-si descopere
propria fiinta.

il sustin
si-l accept asa cum este.

ii spun cat de mult inseamna
pentru mine

Cum imi infrumuseteaza viata
intr-un fel unic, irepetabil.

Nu presupun ca stie deja
ceea ce pentru mine este
atat de evident.

Spun cat de mult inseamna
pentru mine.

fata din imparatia curcubeului

am prea multe pastrate la sertar
1.am recitit povestea si mi-am revazut copilaria,cu ochii de atunci:inocenta, increzatoare,visatoare.cand si cum am pierdut asta?imi doresc sa recapat starile de atunci
2.a murit pavarotti;the big pavarotti;si...e parca even bigger acum
si lumea mai frumoasa si mai pierduta, in acelasi timp
3.am inteles cum era cu floarea salcamului si vizualizarea
4.am citit ca pana si maica Tereza s-a indoit amarnic si adanc de existenta lui Dumnezeu;ceea ce nu a impiedicat-o sa-si urmeze calea
5.suntem lumina si umbra, amestecate, nu exista ori alb ori negru, totul in noi se intrepatrunde-asta ma mai linisteste, sau ma clarifica putin
6. de-acum, scriu pentru mine, din mine, cum imi vine si cum m-oi pricepe, m-am reprimat pe mine in mine prea mult si prea indelungat
7.apropos de maica Tereza, imi doresc ca, de-acum incolo, sinele sa primeze ego-ului,iar cuvantul primordial e:IUBIRE

introducere

Pentru fiecare dintre noi,
fiecare cale de căutare personală
dispune de un loc în spaţiul-timp din Univers.
Fiecare existenţă are de jucat un rol
in marea coregrafie cosmică a istoriei omenirii.
Fiecare drum al vieţii, întins între cer şi pămant,
trasează volute şi arabescuri,
tornade sau circumvoluţiuni mişcătoare,
supus fiind aspiraţiilor contradictorii
între ancorare sau înrădăcinare, elan sau zbor.
Rătăcirile noastre oscilează între înaintare către ceilalţi
si retragere, întoarcere sau concentrare asupra sinelui.
Ne căutăm prin salturi succesive,
trei paşi înainte şi adesea doi înapoi
atunci cînd nu trebuie să facem un salt lateral.
Căutarea nesfarsită a ce e mai bun în sine se învîrte
în enclava libertăţii oferite fiecăruia
între datorie şi credit, uşurare si autonomie.
La limita dintre definit si nedefinit,
dintre trecut si viitor,
între răsăritul şi apusul fiecărei fiinţe.

gena egoismului

de ce oare cei la care tin si doar atat, pun greutati in calea zborului meu?
imi vreau sufletul usor,vreau sa fiu un fluture,o vorba, o petala plutind deasupra unui camp cu maci.
ireversibil
sau poate sunt urmari ale gandurilor,alegeri,raspantii?
de ce trebuie neaparat sa fim doi?
ireversibil
de ce nu pot sa raman unul?
de ce simt ca voi rani?
ireversibil
de ce imi vine sa plang?
mi-e sufletul greu, cand stiu deja ca voi spune-a nu stiu cata oara-NU
si se agata
ireversibil
si va cadea,iar eu voi avea sufletul si mai greu, pentru a nu stiu cata oara si la al nu stiu catelea NU
si daca ma arunc si eu in prapastie?
stiu ce vreau, stiu cine e,stiu unde e
e si nu e
ireversibil

nu vreau sa ma fur

vreau să-mi eliberez sufletul astfel încît să se poată bucura de toate darurile pe care le posedă spiritul. cand asta va fi posibil, nu o să încerc nici să cunosc craterele lunii, nici să urmăresc razele soarelui pînă acolo unde se nasc. nu voi încerca să înţeleg frumuseţea stelelor, nici dezolarea artificială a fiinţelor umane. cand voi învăţa să-mi eliberez sufletul, voi urma zorile întorcandu-mă cu ele prin timp. cand voi învăţa să-mi eliberez sufletul, voi plonja în curenţii magnetici care curg spre oceanul unde se întalnesc toate apele pentru a forma Sufletul Lumii. cand voi învăţa să-mi eliberez sufletul, voi încerca să citesc de la început minunata pagină a Creaţiei.

umbra fructului oprit

nu au existat niciodata mai multe noi inceputuri decat sunt acum;nici mai multa tinerete sau maturitate decat exista acum;si nu va fi niciodata mai multa perfectiune decat este acum;nici mai mult iad si rai decat exista acum.